Prima Impresie
Mamă, ți-o prezint pe Andreea, spuse Radu cu o ușoară stinghereală, arătând-o pe tânăra pe care o adusese acasă la ora asta târzie.
Bună seara, răspunse Maria, măsurând-o cu privirea plină de dezaprobare pe vizitatoarea neașteptată. Ce oră fermecătoare pentru prezentări! Miezu nopții peste cinci minute…
I-am spus lui Radu că e prea târziu, se apără Andreea, dar mă ascultă el? Încăpățânat ca un măgar!
Bună mișcare, gândi Maria, amară. Se scuză și-l face pe el tiran. Nu prea simpatică, fata asta.
Intrați, oftă ea, apoi se retrase în camera ei fără alt cuvânt.
Ce putea face, până la urmă? Să-și dea singurul fiu afară noaptea? Din cauza unei străine? Dacă vor să trăiască împreună, fie. O mamă e acolo să-și protejeze copilul și să-i deschidă ochii. Și Maria avea să se ocupe de asta în cel mai scurt timp. Radu avea să-o trimită pe iubita lui de unde a venit, fără regrete. Chiar avea să se simtă ușurat!
Toată noaptea, Maria chibzui planul de a-o îndepărta pe Andreea din apartament.
Nu, nu se opunea căsătoriei lui Radu. La treizeci de ani, era timpul să-și întemeieze o familie.
Dar nu cu ea!
În primul rând, era mult mai tânără. Semn că-i bate vântul în cap.
O soție, asta? O mamă? O gospodină?
Apoi, atitudinea ei vorbea de la sine: să te prezinți la oameni la ore nepotrivite, fără măcar să te scuzi! În plus, îndrăznise să-l acuze pe iubițelul ei fără motiv…
Și, ca și cum nu era de ajuns, rămăsese peste noapte!
Era prima dată pentru ea, sau obicei?
În fine. Pur și simplu, Maria nu o plăcea.
Așa că, în cele din urmă, nici Radu n-avea s-o mai placă.
De ce să-și piardă timpul cu ea?
Planul deveni inutil.
Andreea îi oferi singură toate ocaziile să pună lucrurile la punct.
Primul semnal sună dimineața.
Se încuiase în baie… o oră întreagă.
Radu, neputincios, se învârtea prin apartament, din ce în ce mai nervos.
Dragul meu, ce e în neregulă? întrebă Maria cu o blândețe exagerată. Fata se pregătește, vrea să-ți placă…
Dar trebuie să plec la muncă!
Atunci bate la ușă, explică-i că nu e singură aici, sugeră mama.
Ar fi stânjenitor, mormăi el. Mai vorbim. Și tu, mamă, n-ai să întârzii?
Eu? Nu. Sunt gata de ceva vreme. Uite, am făcut clătite. Hai, ia micul dejun.
Nici măcar nu m-am spălat!
Lasă, o faci după. Până atunci, nu pierde vremea mănâncă ceva, ai nevoie de puteri.
Radu se așeză la masă.
Atunci, Andreea ieși din baie, cu prosopul pe cap, strălucitoare.
În sfârșit! exclamă Radu, repezindu-se la oglinda aburită.
Se spălă în grabă, se bărbieri iute, înghiți o clătită în trei înghițituri și, deja la ușă, strigă:
Pe seară! Sper să vă înțelegeți bine.
Radu! îl cheamă Andreea. Trebuia să mergem să-mi iau lucrurile azi.
Mergem. Diseară. Nu te plictisi! Glasul lui răsună deja pe scări.
Maria se ridică, închise ușa după fiu, se întoarse către Andreea și întrebă rece:
Nu-ți e rușine?
Nu, răspunse tânăra zâmbind. Ar trebui?
Radu o să întârzie din cauza ta!
N-o să întârzie. Cu siguranță ia un taxi. Nu vă faceți griji, totul va fi bine.
Oricum, ține minte: nu ești singură aici. Dacă vrei să stai o oră în baie dimineața, scoală-te mai devreme. Noroc că nu lucrez azi.
Nu se va mai întâmpla, spuse simplu Andreea. Îmi cer scuze.
Maria rămase cu gura căscată. Aștepta o ceartă, și iată că…
Bine, fie, mormăi ea, îndreptându-se spre baie.
Primul lucru care-i atrase privirea fu un tub de pastă de dinți, deschis în timp ce cel vechi nu se terminase.
Andreea, de ce ai deschis o pastă nouă?
Îmi place mai mult.
Sper că o să-ți aduci a ta? Și șamponul tău?
Desigur, doamnă Popescu…
Și prosoapele!
Le voi aduce…
În ciuda încercărilor de a provoca o ceartă, Andreea nu mușcă momeala. Era de acord cu totul, dădea din cap politicos, lua notă de obligațiile viitoare.
Fără argumente, Maria trecu la atac frontal.
De ce ai venit aici?
Radu și cu mine ne iubim…
Bineînțeles că-l iubești, pe un băiat ca el! Dar eu nu înțeleg: ce găsește la tine?
Nu l-am întrebat…
Și părinții tăi?
Mama e croitoreasă.
Și tatăl?
Nu l-am cunoscut niciodată.
Aha. Copil fără tată. Și cum ai de gând să devii o soție bună pentru fiul meu?
O să fac tot ce pot…
Oricât ai încerca, nu va merge. Fiul meu nu te iubește. Doar crede. Eu îl cunosc! Și n-are să te ia niciodată de soție! De ce ar face-o? Ești deja la picioarele lui.
Mă iubește, șopti Andreea, cu glas tremurător. Sunt sigură.
Te amăgești. Crezi că ești prima?
Nu… dar nu contează…
Nu contează? O să se plictisească de tine într-o săptămână! Nu ești la înălțimea lui! Inteligența, știi ce e?
Da. Dar aici cuvântul e prost ales.
Și de ce?
Am diplomă de facultate.
Și? Ascultă, fetițo, du-te acasă. Nu e locul tău aici. Încerc să-ți explic de dimineață, dar nu vrei să înțelegi.
